Mai mult păr în perie sau după spălare, observat toamna, poate avea explicații diferite: fire care se desprind întregi ori fire care se rup. Uneori, eliminarea excesivă apare la câteva luni după o boală cu febră, un episod de stres sau o scădere importantă în greutate din vară. Pentru a înțelege schimbarea, contează și dacă părul își pierde volumul, dacă apar zone fără păr sau dacă scalpul devine iritat ori dureros.
Eliminarea zilnică a unor fire face parte din ciclul obișnuit al părului. Academia Americană de Dermatologie oferă reperul orientativ de 50–100 de fire pe zi. Numărul găsit într-o perie, luat singur, nu stabilește cauza unei schimbări și nici un diagnostic.
Ce indicii separă un fir căzut de unul rupt
Când un fir ajuns la sfârșitul ciclului se desprinde din folicul — structura din piele în care se dezvoltă — este eliminat întreg. Ruperea afectează firul pe lungime și lasă un fragment. Căldura excesivă, manipularea dură și coafurile care trag repetat de păr pot contribui la deteriorare.
Lungimea este un indiciu, dar un fir scurt poate fi rupt, tăiat sau poate reprezenta regenerare normală. În capitolul clinic despre examinarea părului și scalpului, DermNet descrie firele noi cu vârful îngustat. La examinarea cu mărire, firele aflate în faza de repaus pot fi identificate prin bulbul rotunjit de la capătul dinspre scalp. Medicul urmărește împreună lungimea, densitatea și textura părului, distribuția răririi și aspectul scalpului.
De ce un episod din vară poate deveni vizibil abia toamna
Firele nu se află toate în aceeași etapă a ciclului. Potrivit Asociației Britanice a Dermatologilor, aproximativ 85% dintre foliculii scalpului sunt în faza de creștere, iar circa 15% în repaus. Repausul durează două până la patru luni, după care firul vechi este eliminat pe măsură ce începe să crească unul nou.
În efluviul telogen, o formă de cădere excesivă a părului, mai multe fire decât de obicei intră în etapa de repaus. Eliminarea lor devine adesea vizibilă la aproximativ trei luni după factorul declanșator. Boala importantă, mai ales cu febră mare, operațiile, stresul, nașterea, scăderea marcată în greutate și dietele extreme se numără printre factorii cunoscuți. Această întârziere explică de ce un episod din vară poate avea urmări vizibile în păr abia toamna. La aproximativ o treime dintre persoanele diagnosticate cu efluviu telogen nu se identifică un factor declanșator.
Există și cercetare despre variația sezonieră a ciclului firului. Un studiu retrospectiv publicat în 2009 în revista Dermatology, bazat pe observații strânse pe șase ani, a analizat 823 de femei care reclamau căderea părului, după excluderea celor cu boli sau medicamente cunoscute că o pot provoca. Rezumatul studiului arată că proporția firelor aflate în repaus era maximă vara, cu un al doilea vârf, mai mic, primăvara și un minim spre sfârșitul iernii. Rezultatele descriu variația ciclului într-un grup selectat de femei, fără să stabilească o explicație universală pentru căderea observată toamna.
Ce schimbări merită discutate cu dermatologul
Efluviul telogen produce de regulă o eliminare difuză, de pe întreg scalpul, cu pierdere de volum. Zonele bine delimitate fără păr, cărarea care se lărgește, o coadă tot mai puțin bogată sau pierderea bruscă în smocuri merită evaluate. Sunt printre manifestările pierderii de păr descrise de Academia Americană de Dermatologie, iar cauzele lor pot fi diferite.
Mâncărimea intensă, arsura, sensibilitatea, roșeața, scuamele ori leziunile scalpului sunt, de asemenea, motive pentru consult. Sensibilitatea poate apărea uneori și în efluviul telogen; simptomele se interpretează împreună cu felul în care cade părul și cu aspectul scalpului.
Evaluarea pornește de la istoricul medical și examinarea scalpului. În funcție de acestea, medicul poate recomanda analize pentru posibile cauze, inclusiv deficitul de fier sau afecțiunile tiroidei. Investigațiile se aleg individual. Dacă suspectezi că un medicament contribuie la cădere, discută cu medicul înainte de a-l opri.
Căderea se poate reduce înainte ca volumul să revină
În efluviul telogen, faza de eliminare excesivă durează de obicei între trei și șase luni, potrivit Asociației Britanice a Dermatologilor. Refacerea grosimii și a volumului poate necesita alte luni. Prin urmare, diminuarea numărului de fire găsite după spălare și revenirea volumului sunt schimbări care pot deveni vizibile în momente diferite.
Efluviul telogen se ameliorează de obicei fără tratament specific, dar poate reapărea dacă o cauză precum deficitul de fier rămâne netratată. Un factor declanșator care persistă poate prelungi fenomenul. Efluviul este considerat cronic dacă durează peste șase luni.
Dacă eliminarea nu se ameliorează sau rărirea continuă, evaluarea poate identifica și alte cauze. Efluviul telogen poate coexista, de exemplu, cu rărirea de tip ereditar. Aceasta poate semăna cu pierderea difuză de volum, dar poate avea nevoie de un tratament diferit.
Îngrijirea blândă limitează deteriorarea
Recomandările dermatologice includ reducerea căldurii, evitarea periajului brutal, limitarea decolorărilor și a tratamentelor chimice agresive, precum și a coafurilor strânse. Aceste măsuri ajută la protejarea firelor; tratamentul pierderii de păr se alege în funcție de cauza ei.
O alimentație echilibrată, cu surse de proteine și fier, fructe și legume, face parte din îngrijirea generală. Necesitatea suplimentelor depinde de alimentație și de eventualele carențe și se discută cu medicul, mai ales în cazul unei diete restrictive.
În recomandările despre coafarea fără deteriorare, Academia Americană de Dermatologie arată că tensiunea repetată a cozilor, împletiturilor sau extensiilor poate produce rupere și, dacă se menține, pierdere permanentă de păr. Și pieptănarea trebuie adaptată: pentru majoritatea tipurilor de păr, firul ud se rupe mai ușor, în timp ce părul foarte creț sau texturat se piaptănă umed pentru a reduce ruperea.