Paula Seling spune că a reușit să înoate din nou, după fractura de claviculă suferită în accidentul cu trotineta din vara lui 2025. În declarațiile publicate la 24 octombrie 2026, cântăreața explică însă că își protejează în continuare umărul și are grijă să nu forțeze brațul în mișcările de rotație.
Îi lipsiseră apa și libertatea pe care o simte când înoată. „Mi-a lipsit senzația aceea minunată de zbor pe care numai înotul mi-o dă”, mărturisește artista. Deși încă nu poate înota ca înainte, fiecare lungime de bazin îi aduce bucuria unei reușite.
Își dorea să reia înotul cu fiica sa încă din 2025
Întoarcerea la bazin era printre lucrurile pe care Paula Seling le aștepta după operație. Într-un interviu pentru Click!, publicat la 1 octombrie 2025, artista explica de ce mișcarea conta în viața ei: făcea sport din liceu, la început fiindcă îl considera necesar. Cu timpul, ajunsese să îi placă și să se simtă nefiresc atunci când nu practica sport.
„Acum aștept să mă refac după operația la umăr ca să reiau mersul la sală și înotul cu fiica mea.”
Despre dificultatea de a merge la sală vorbea și în declarațiile publicate la 29 aprilie 2026. Spunea că efortul nu era ușor în condițiile recuperării și că progresele se măsurau în schimbări mici: mobilitate câștigată puțin câte puțin și gesturi care începeau să doară mai puțin. „Fiecare milimetru câștigat în mobilitate e o victorie”, explica ea.
În mesajul prin care marca, în iulie 2026, un an de la fractură, artista povestea că durerea și încordarea mușchilor îi afectaseră mișcările gâtului și ale umărului. Fusese nevoită să învețe din nou gesturi simple și să accepte că unele lucruri cer timp. „A trebuit să-mi redescopăr corpul”, spunea atunci.
Gesturile recuperate: de la ținutul microfonului la pieptănat
În explicațiile despre revenirea la înot, Paula Seling descrie recuperarea prin lucrurile pe care a putut să le facă din nou. A reușit mai întâi să meargă pe bandă, apoi să alerge. Pentru braț, un reper a fost ridicarea mâinii mai sus de umăr, urmată de posibilitatea de a ține microfonul — un gest legat direct de munca ei de cântăreață.
Alte progrese au însemnat întoarcerea la gesturi cotidiene: să salute pe cineva cu mâna și să se pieptene singură. Înainte de accident le făcea fără să se gândească la ele. După aceea, fiecare a devenit o reușită pe care a învățat să o prețuiască. Artista le numește „mici reușite ale unor bătălii nevăzute”.
Au fost și zile cu durere, neputință și nerăbdare, în care și-ar fi dorit ca lucrurile să se întâmple mai repede. Acum poate intra din nou în bazin, păstrând însă limitele pe care le descrie pentru umăr și braț: „Mai am de muncit, mai am răbdare de învățat”.