Mihai Trăistariu spune că le promite apropiaților o moștenire pentru a-i convinge să îi respecte dorința de a fi criogenat. Cântărețul își imaginează că ar putea vedea lumea peste sute de ani, însă îl neliniștește gândul că prietenii și rudele îl iau în râs și l-ar înmormânta în mod obișnuit.
În interviul acordat CANCAN.RO și publicat pe 24 octombrie 2026, artistul povestește că revine adesea asupra subiectului în conversațiile cu cei din jur, uneori până la ceartă. Despre această dorință a mai vorbit public; acum explică teama că, într-un moment în care ar depinde de ajutorul lor, alegerea sa ar fi ignorată.
Ce le spune apropiaților pentru a-l lua în serios
Potrivit lui Trăistariu, prietenii, rudele și frații nu cred că vorbește serios. Spune că le-a explicat procedurile și că îl preocupă mai ales posibilitatea de a păți ceva înainte să poată face singur demersurile pe care și le dorește.
„Și asta e spaima mea cea mai mare: că prietenii mei fac mișto și nu o să mă ducă nimeni”, spune cântărețul. Se teme că, în acea situație, cei din jur vor alege o înmormântare clasică, deși el le-a comunicat altă dorință.
Discuțiile continuă, iar artistul recunoaște că nu știe cum să îi convingă. Le aduce în conversație și promisiunea unei moșteniri:
„Bă, vă las moștenire, numai să mă duceți la acele centre de criogenare”.
Fascinația pentru viitor, o dorință mai veche
Trăistariu spune că ar vrea să fie criogenat când va fi „bătrân-bătrân” și evocă vârsta de 80–90 de ani. Ceea ce îl atrage este perspectiva de a cunoaște o lume aflată mult dincolo de durata unei vieți obișnuite: „Îmi place ideea asta, să mă trezesc peste 200, 300, 1.000 de ani, să văd cum o să fie viitorul”.
Fascinația apărea deja într-o intervenție la Antena 3 din 21 august 2022. „Eu n-o fac decât pentru că mă fascinează viitorul”, explica atunci artistul. Îl interesau tehnologiile noi și își imagina cum ar putea arăta lumea peste 500–1.000 de ani.
În acea intervenție, se vedea ajuns printre oameni atât de avansați tehnologic încât el ar fi fost „primitiv printre ei”. Îl atrăgea totuși ideea de a descoperi acea lume și spunea că le vorbise deja prietenilor apropiați despre dorința sa.
Practica la care se referă cântărețul este numită în engleză cryonics. Cryogenic Society of America o definește drept conservarea unei persoane decedate sau a unor părți ale corpului la temperaturi foarte joase, în speranța că tehnologia viitoare ar putea permite revenirea la viață. Organizația o distinge de criogenie, știința temperaturilor extrem de joase și a aplicațiilor lor, și precizează că nu susține această practică.
Sănătatea este lucrul care îl neliniștește
În interviul din octombrie, întrebat dacă se sperie ușor, Trăistariu se descrie drept un om curajos. Spune că pandemia și războiul nu l-au speriat, însă sănătatea îl pune pe gânduri. Dă exemplul unei perioade în care înțepăturile pe care le simțea în zona inimii l-au făcut să meargă la medic.
Cântărețul spune că „anul trecut” a avut aceste înțepături timp de aproximativ opt luni. Potrivit lui, medicul consultat i-a spus că nu are nimic, iar după consultație s-a mai liniștit.
El bănuiește că lipsa somnului a avut un rol și își amintește nopți în care nu dormea deloc. Spune că încearcă să își regleze programul, să se culce la ora 22–23 și că între timp și-a revenit.
Noaptea cu Moș Gerilă care l-a speriat în copilărie
Întrebat despre fricile din copilărie, artistul își amintește o noapte în care tatăl său a început să strige că venise Moș Gerilă. Avea în jur de 12 ani și era cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. Trezit din somn, a fost trimis să verifice ușa.
Își amintește că mergea plângând pe holul întunecat al apartamentului, până când s-a aprins un bec. Nu înțelegea cine era musafirul anunțat atât de zgomotos și de ce venise la acea oră. Spune că s-a speriat mai tare decât frații săi și că teama l-a urmărit ani întregi.
Găsea câte ceva în ghetuțe, dar venirea lui Moș Gerilă îl făcea să se teamă că ar putea fi luat sau mâncat. „Când venea Moș Gerilă, în loc să mă bucur că vine cu cadouri, mă luam de spaimă că a venit moșul la ușă”, își amintește artistul.