Mihai Morar a împlinit 45 de ani pe 14 octombrie 2026 cu dorința de a nu-i uita pe oamenii care l-au iubit când nu avea „nimic de arătat”. Cu aproximativ o oră înaintea aniversării, realizatorul de radio și televiziune a publicat pe Instagram un mesaj despre schimbarea rugăciunilor sale, în care recunoștința vine alături de recunoașterea propriilor greșeli și limite.
Reflecția a pornit, după cum povestește, de la oprirea în fața sculpturii „Rugăciunea” a lui Constantin Brâncuși, la Mitropolia din Iași. De acolo, și-a amintit ce își dorea în diferite etape ale vieții.
De la dorința de a primi la grija de a nu uita
În copilărie, spune el, se ruga să primească. Pe măsură ce a crescut, și-a dorit să reușească, iar apoi să nu greșească. Privind în urmă, recunoaște că a cunoscut atât reușita, cât și greșeala:
„Și am primit. Și am reușit. Și am greșit.”
Mai târziu, a început să se roage să nu piardă ceea ce câștigase. Acum, dorința lui se îndreaptă către cei care l-au iubit înaintea acelor câștiguri: „Acum, mă rog să nu uit cine m-a iubit când nu aveam nimic de arătat.”
„Și o să mă rog să nu tac când adevărul e mai presus decât am eu de câștigat”, scrie Morar. Își recunoaște însă și limitele: „Și am pierdut. Și uit. Și o să tac.”
Ce a regăsit în sculptura lui Brâncuși
În ciuda acestor slăbiciuni, spune că va continua să se roage: „Pentru că în rugăciune poți fi îngenuncheat, îndurerat, dar niciodată înfrânt.” A regăsit acest înțeles în lucrarea lui Brâncuși: „În RUGĂCIUNE, el a surprins esența. Eu am complicat-o în cuvinte.”
Fotografiile care însoțesc mesajul îl arată în picioare lângă sculptură și oferă un detaliu al figurii feminine îngenuncheate, cu capul plecat. O altă imagine aduce în prim-plan un caiet deschis, cu text manuscris, ștersături și reformulări. Pe pagini se regăsesc gândurile despre etapele rugăciunilor, pornind de la aceeași referire la ora dinaintea aniversării.
Lucrarea este un reper al expoziției „Sacrul la feminin. De la Facerea lumii la «Rugăciunea» lui Brâncuși”, prezentată de Muzeul Mitropolitan Iași și organizată de Arhiepiscopia Iașilor, prin muzeu, în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României. Parcursul expozițional urmărește reprezentările femininului sacru, de la relatările biblice la arta modernă, prin teme precum maternitatea, credința și rugăciunea.
Pe Cuvioasa Parascheva, Morar o numește „Sfânta mea Rugătoare”. La final, mulțumește lui Dumnezeu: „Doamne, îți mulțumesc! Mă rog să te iubesc.”