Sari la conținut

Maurice Munteanu, despre alcoolul cu care încerca să calmeze panica: „Am ajuns la un butoi de hațuri”

Maurice Munteanu spunea, în aprilie 2025, că renunțase la alcool. Povestea cum băuse pentru a calma panica și cum kilogramele acumulate îi îngreunau legarea șireturilor.

Maurice Munteanu, în tricou alb, în fața unei biblioteci cu rafturi pline de cărți.
Maurice Munteanu

În conversația cu Teo Trandafir din podcastul „Gând la Gând cu Teo”, publicată pe 10 aprilie 2025, Maurice Munteanu spunea că renunțase la alcool: „Fac sport acum destul de mult și, de fapt, nu mai beau alcool”. Criticul de modă, cunoscut publicului și ca jurat al emisiunii „Bravo, ai stil!”, povestea cum începuse să bea pentru a calma panica și cum consumul repetat îi afectase alimentația, greutatea și comportamentul.

Vizitele la urgențe și rușinea de a fi recunoscut

Timp de câțiva ani, Munteanu a ajuns la camera de gardă cu ceea ce descria drept simptome de moarte iminentă. Se temea că avea să facă un infarct ori un accident vascular cerebral, cunoscut și prin abrevierea AVC. Episoadele se repetau, iar personalul medical ajunsese să îl recunoască. Pe lângă frica pentru propria viață, trăia și rușinea revenirilor la spital.

„Mă cunoșteau toți medicii de gardă, toate asistentele de la toate spitalele. Îmi era rușine de mine și de rușinea mea”, i-a spus lui Teo Trandafir.

A ajuns să caute ajutor și în spitalele private și spunea că nu putea controla ceea ce i se întâmpla. Episoadele se opriseră, potrivit mărturisirii sale. Citise mult despre anxietate și tulburările de panică și apelase la terapie, demersuri despre care spunea că ajută.

Vinul pe care l-a crezut o soluție

Munteanu a legat începutul consumului de alcool de perioada de după accidentul rutier din 2006. Se întorcea de la un weekend petrecut la 2 Mai, iar cel mai bun prieten al său a rămas în scaun rulant, potrivit mărturisirii sale. Prietenul, medic, și soția acestuia se numărau printre oamenii care îl influențaseră cel mai mult. Îl descria drept o persoană tonică și echilibrată, iar accidentul îl făcuse să realizeze cât de fragilă poate fi viața.

La scurt timp după acel episod, un amic i-a oferit un pahar de vin alb, rece. Munteanu spunea că înainte nu obișnuia să bea. A acceptat, a luat o gură și a simțit că panica dispăruse. A crezut atunci că găsise o soluție, iar consumul a devenit răspunsul pe care îl repeta când apărea un atac de panică.

„Cum aveam un atac de panică, haț! Am ajuns la un butoi de hațuri.” Privind în urmă, făcea însă diferența între relaxarea puternică simțită la început și efectele dăunătoare care urmau.

NHS, serviciul public de sănătate din Marea Britanie, explică faptul că panica poate avea manifestări fizice, precum puls accelerat, amețeală, tremur sau dificultăți de respirație. Instituția recomandă evitarea alcoolului ca modalitate de calmare a anxietății, deoarece poate contribui la probleme de sănătate mintală, și solicitarea ajutorului medical când persoanei îi este greu să facă față sau măsurile încercate nu o ajută.

Mesele nocturne și momentul șireturilor

În experiența lui Munteanu, consumul repetat venea împreună cu un program alimentar dezordonat. Povestea că foamea apărea la unu, două sau trei dimineața, când ajungea să comande pizza. Aproximativ zece ani de asemenea obiceiuri duseseră, după cum estima, la acumularea unui număr considerabil de kilograme.

Greutatea devenise o piedică într-un gest obișnuit. Înainte de a-și scoate câinele la plimbare, îi devenise greu să își lege șireturile. A spus că acel moment l-a speriat.

Consumul îi afecta și comportamentul. Deși se considera funcțional, observa că alcoolul îi schimba personalitatea într-un fel care nu îi plăcea. Pentru a descrie schimbarea, a făcut o comparație cu Bob, un personaj din serialul „Twin Peaks”. Spunea că știuse dintotdeauna că avea să renunțe la alcool; în aprilie 2025, afirma că făcuse deja acest pas.

Teama de zbor, problema la care încă lucra

În aceeași conversație, Munteanu a vorbit și despre frica de a călători cu avionul. Reușise să zboare, inclusiv spre Cluj, dar experiența fusese greu de suportat. Din exterior, explica el, un alt pasager ar fi putut crede că este liniștit. Trăirea interioară era însă atât de intensă, încât îi era greu să o descrie.

Spunea că lucra de aproximativ șase luni cu un medic care îl ajutase și spera ca demersul să funcționeze. Planul de atunci era să înceapă cu zboruri scurte, măcar pe ruta București–Cluj. „Îți blochează viața chestia asta, nu numai vacanțele”, i-a spus prezentatoarei.

Una dintre destinațiile dorite era Tokyo: „Îmi doresc foarte mult să ajung la Tokyo, de exemplu, ce fac, merg înotând?”.

Etichete
Semnalează o greșeală
Se încarcă articolele partenere…