Gabriela Cristea spune că viața ei a ajuns mult dincolo de ceea ce îndrăznea să viseze în adolescență. Prezentatoarea a publicat pe Facebook fotografia unui articol pe care îl datează în 1993: atunci își dorea să continue studiile de coregrafie, iar modelingul trebuia să rămână un hobby.
„Am recitit articolul și m-a emoționat cât de puține lucruri îmi doream atunci. Pentru mine, cea de atunci, chiar și acelea păreau greu de atins. Când pornești de foarte jos, ajungi să-ți măsori până și visurile, să nu cumva să ceri prea mult de la viață.”
Studiile și preferințele Gabrielei din liceu
În decupaj, Gabriela era prezentată ca elevă în clasa a XII-a la Liceul de Coregrafie din București. Pentru perioada de după absolvire avea un plan concret: își dorea să urmeze Institutul de Teatru, secția Coregrafie, continuând astfel pregătirea începută în liceu.
După participarea la Miss Adolescența ’92, mai mulți oameni îi spuneau că ar putea face carieră ca fotomodel. Ea prefera însă ca această ocupație să rămână un hobby, pe care intenționa să îl practice în acel an cu ajutorul firmei T.G.M., unde fusese aleasă manechin după concurs.
Gabriela își sărbătorise și ziua de naștere pe scena concursului Miss. Alături de text apărea un portret alb-negru, cu părul închis la culoare, ondulat, și un zâmbet larg. Titlul articolului punea în prim-plan o preferință de zi cu zi: „Ador să vorbesc la telefon”.
Prefera hainele negre, iubea florile și spunea că nu îi plăceau cadourile. Se descria ca având o fire dificilă. În viața sentimentală, nu avea pretenția ca un viitor prieten să fie foarte frumos: conta să o înțeleagă și să se adapteze unor situații.
Cum exersa prezentarea, inspirată de Delia Budeanu
Într-o discuție mai veche în podcastul Dianei Bișinicu, Gabriela Cristea povestea că Delia Budeanu, pe care o urmărea la televizor, fusese modelul ei: „Eu mi-am dorit întotdeauna să fiu Delia Budeanu”.
Pe la 14 ani, lua ziarul și citea știrile ca și cum s-ar fi aflat la televizor. Se așeza în fotoliul din dormitor, picior peste picior, imitând postura Deliei Budeanu. Gabriela spunea că acele exerciții deveniseră, pentru ea, lecții de dicție făcute prin observație, fără cineva care să o îndrume.
Pregătirea în coregrafie îi oferea și ocazii să intre în lumea televiziunii. Mergea frecvent la filmări și cunoscuse oameni din domeniu care, după cum își amintea, îi deschiseseră ochii asupra posibilităților profesionale. Dansul îi aducea astfel contactul cu mediul în care avea să lucreze ulterior ca prezentatoare.
Munca, oamenii care au crezut în ea și familia
În mesajul din 6 octombrie, Gabriela spune că abia privind fotografia a simțit cât de mare este distanța dintre începuturile sale și viața de astăzi. În comparația cu adolescența intră și familia, alături de experiențele profesionale și de sprijinul primit de-a lungul anilor.
„Anii de muncă, încercările, oamenii care au crezut în mine, mult zbucium, familia mea… Le trăiești pe rând și uneori uiți să te minunezi de tot ce s-a adunat.”
„Articolul acesta mi-a amintit de unde am plecat. Și m-a făcut să-I mulțumesc lui Dumnezeu că viața mea a ajuns mult dincolo de cât îndrăzneam eu să visez.”