Doinița Oancea vrea să includă ateliere pentru adulți în programul școlii sale de actorie, după solicitări primite de-a lungul anilor. Activitatea ei se concentrase mai ales asupra copiilor și adolescenților, iar acum intenționează să le găsească loc în program și celor mari.
Actrița și-a explicat planurile într-un interviu acordat VIVA!, publicat pe 25 octombrie 2026. Conversația a avut loc la începutul toamnei, la lansarea filmului „3 zile în septembrie”, într-o perioadă în care pregătea noile grupe ale școlii.
„O să mă axez mult și pe workshopuri pentru adulți, pentru că tot m-au solicitat ani de zile. O să mă așez puțin să lucrez și cu ei.”
Pregătirile presupuneau și amenajarea unui alt spațiu: „Am schimbat sediul, am de amenajat… Am multe de rezolvat în perioada aceasta”. Începutul grupelor o ținea ocupată și agitată, însă, când interlocutoarea a remarcat că toate acestea aveau un scop bun, Doinița a răspuns simplu: „Da, mai ales că fac ceea ce îmi place”.
Trei tabere, de la Paște până la sfârșitul lui august
Lucrul cu elevele continuase și în afara cursurilor obișnuite. Cele trei tabere organizate în anul despre care vorbea se întinseseră din perioada Paștelui până spre sfârșitul verii. Interlocutoarea i-a amintit întâlnirea lor din aprilie, când actrița se pregătea de plecare, iar Doinița a confirmat că aceea fusese prima tabără.
Au urmat alte două: una la începutul verii și cealaltă spre finalul lunii august. Au participat atât fete care frecventau școala, cât și fete din afara ei, iar activitățile au inclus actorie și dezvoltare personală.
De ce ar alege din nou actoria și predarea
Întrebată dacă ar lua-o de la capăt pe același drum, Doinița a răspuns afirmativ. Chiar dacă ar putea întoarce timpul și ar avea alte posibilități, crede că ar face probabil aceleași alegeri. Motivul îi cuprinde deopotrivă profesia și munca alături de cursanți:
„Și asta pentru că mă împlinește cel mai mult sufletește. Atât actoria, cât și partea aceasta de lucru cu copiii, cu adolescenții și, de ce nu, chiar și cu adulții!”
Întrebarea despre ce i-ar spune versiunii sale mai tinere a dus-o cu gândul la adolescență. Deși interlocutoarea îi propusese vârsta de 16 sau 20 de ani, actrița s-a oprit la Doinița de la 14–16 ani, pe care și-o amintește „foarte timidă, emotivă și neîncrezătoare”, nesigură în privința a ceea ce avea să urmeze în viața ei.
Ar încerca să o liniștească: „De aici de unde sunt astăzi, pe Doinița mică aș putea să o bat puțin pe spate, să se mai relaxeze puțin, că toate lucrurile se vor așeza spre binele ei.”
Cât despre dorințele sale din acel moment, Doinița a răspuns: „Liniște, sănătate și ce vrea Dumnezeu. Degeaba îmi doresc eu lucruri, s-ar putea să nu fie pentru mine. Și atunci, îl las pe Dumnezeu să le așeze.”