Denis Hanganu spune că posibilitățile financiare au cântărit în alegerea actoriei: nu își permitea pregătirea pentru admiterea la alte facultăți, între care Dreptul. Actorul cunoscut din serialele „Sacrificiul” și „Clanul” invocă instinctul, dar și un calcul concret legat de cheltuielile pe care le putea susține atunci.
Într-un interviu pentru Libertatea, publicat la 26 octombrie 2026, Hanganu a fost întrebat cum a ajuns actor și dacă cineva l-a îndrumat spre această profesie. A răspuns că alegerea a venit din instinct, apoi a explicat ce îi limita alternativele:
„În același timp a fost o condiție financiară care nu mi-a permis să mă duc să fac pregătire, să dau la facultățile la care aș vrea să dau. Spre exemplu la Drept și așa mai departe...”
În calculele sale de atunci, actoria era opțiunea care nu presupunea investiții și cheltuieli. Își amintește că a devenit prima alegere și leagă această explicație de împrejurările din perioada și din zona în care trăia. A amintit și greutățile copilăriei, precizând că nu dorește să dezvolte acest subiect.
Patru ani în trupa de teatru a liceului
Experiența scenei începuse înaintea facultății. Într-un interviu pentru Weekend Adevărul, publicat în iunie 2021, Hanganu povestea despre anii petrecuți la Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huși, după copilăria din satul Râșești, județul Vaslui. Urma profilul matematică-informatică, iar teatrul a devenit o activitate constantă încă din clasa a IX-a.
Își amintea cu precizie anunțul făcut de Ionuț Toader în a doua săptămână de liceu: venise într-o luni și scrisese pe tablă că se organizează o probă pentru trupa școlii. Hanganu reținea inclusiv ora, 13:30. Primise deja încurajări după mici roluri și texte interpretate la școală, iar posibilitatea de a intra într-o trupă însemna mult pentru el.
A trecut audiția în fața profesoarelor de limba română și a colegilor mai mari din trupă. Au urmat patru ani de activitate, cu festivaluri și premii, inclusiv în clasa a XII-a. În tot acest timp se gândea dacă să continue pe același drum. La terminarea liceului, s-a înscris la Facultatea de Teatru din Iași și, după cum povestea, a intrat cu nota 10.
A plecat de la admiterea din București crezând că va pica
Varianta Bucureștiului exista în mintea lui, însă îi era teamă să o încerce. Până la urmă, și-a făcut curaj și a decis să susțină și această admitere. În Capitală îl cunoștea doar pe Ionuț Toader, cu care s-a întâlnit de două ori înaintea examenului. Spunea că sfaturile primite atunci l-au ajutat să se descurce.
După probă, propria evaluare a fost mult mai severă decât rezultatul. A plecat acasă cu primul tren, crezând că va pica, iar mamei i-a spus că fusese „Așa și așa”. Vestea admiterii a venit prin telefon, de la o colegă. Nu îi venea să creadă că reușise.
Odată ajuns la facultatea de teatru din București, UNATC, a descoperit că experiența din liceu trebuia regândită. Venea din teatrul de amatori cu idei deja formate despre rol și interpretare. Lucrul cu profesorii l-a făcut să renunțe la acele preconcepții și să își construiască o altă înțelegere a meseriei.
Tot în 2021, Hanganu spunea că oamenii întâlniți la facultate îl ajutaseră și să își exprime mai ușor sentimentele. Se descria ca fiind încă introvertit, dar mult mai închis înainte de venirea la București. Considera că actoria îl ajutase și în plan personal.
Ce găsea în film și cum descrie munca pentru roluri
Primele experiențe în fața camerei au inclus reclame, iar interesul său s-a îndreptat apoi și spre film. În interviul din 2021 explica de ce îl atrăgea: putea să își revadă interpretarea, să o analizeze și să își observe greșelile pentru a evolua. La teatru, prețuia contactul direct cu sala și energia diferită a publicului de la fiecare reprezentație.
În interviul publicat în octombrie 2026, întrebat dacă anticipase parcursul pe care avea să îl aibă, Hanganu a răspuns că doar spera. La castingurile pentru roluri încerca să își facă treaba cât mai bine și își dorea ca oamenilor să le placă rezultatul, fără să știe ce succes urma să aibă proiectul.
Actorul consideră că lungmetrajele și serialele în care a jucat au prins la public și spune că se simte binecuvântat pentru acest parcurs. În același timp, își recunoaște contribuția și vorbește despre timpul și efortul personal dedicate proiectelor:
„Pentru că știu câte nopți n-am dormit, cât m-a consumat treaba asta și cât timp mi-am dedicat pentru lucrurile astea”.