Daniel Buzdugan a marcat pe 10 octombrie 2026 o lună de la moartea mamei sale, Maria, printr-un mesaj despre dor și sprijinul pe care îl găsește în credință. Omul de radio spune că încă nu s-a obișnuit cu absența ei, dar că speranța Învierii îi aduce pace și îl ajută să privească despărțirea ca pe una temporară.
„Îmi este foarte dor și nu m-am obișnuit cu ideea că ai plecat, dar am în suflet o pace sfântă”, a scris el pe Facebook.
Speranța revederii și dragostea care continuă să-l îndrume
„Credința în Înviere îmi dă nădejdea că despărțirea noastră este doar temporară și că Dumnezeu te ține acum la pieptul Său, în iubire și lumină.”
Pentru Daniel, mama are acum o nouă misiune: aceea de înger păzitor al celor rămași. Îi mulțumește pentru influența ei asupra vieții sale, adresându-i-se direct: „Îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat și pentru dragostea ta care continuă să mă ghideze”.
Alături de mesaj, a publicat fotografii din timpul vieții Mariei. Într-una dintre ele, Daniel și mama sa stau în picioare, ținându-se de mână, cu o clădire luminată în fundal.
Ultima întâlnire: se întorcea din prag la mâinile ei întinse
În mesajul public din septembrie, Daniel Buzdugan povestise că își văzuse mama ultima dată într-o marți. Plecase de la ea spre București târziu, în jurul orei 23, însă rămasul-bun se prelungise: de fiecare dată când încerca să iasă, se întorcea la ea.
„Ne-am luat rămas-bun de cinci, de șase ori... Dădeam să ies pe ușă, dar ochii ei umezi și mâinile întinse spre mine mă întorceau de fiecare dată înapoi”, spunea el.
Îi promisese că se vor revedea în weekend. Maria a murit joi, 10 septembrie, la 91 de ani, înaintea acelei vizite. „Din păcate, n-a mai avut răbdare”, scria Daniel despre reîntâlnirea care nu a mai avut loc.
Pierderea îi privea pe amândoi fiii Mariei. Daniel îl amintea pe fratele său mai mare, Mitică, spunând că, deși nu mai erau copii, rămăseseră „mai singuri ca niciodată”. Cei doi semnau împreună rămasul-bun pentru mama care le purtase de grijă până la 91 de ani.
Rugăciunea, în ziua pierderii și la o lună după
În aceeași mărturie din septembrie, Daniel povestise că joi, după emisiunea de radio, mersese la Schitul Darvari și petrecuse aproximativ o oră în biserică, rugându-se pentru mama sa. Spunea că Maria murise la ora 13:23, în timp ce el se ruga.
Telefonul de la spitalul din Iași venise la două-trei minute după ce ieșise pe poartă. După ce a aflat vestea, s-a întors în biserică plângând, pentru a aprinde primele lumânări în memoria mamei.
Maria a fost depusă la Biserica Sfântul Toma din cartierul Alexandru cel Bun, lângă blocul în care locuise familia. Daniel descria înmormântarea drept o slujbă intimă, caldă și binecuvântată, amintindu-și pacea din jur. El și Mitică îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru anii în care mama îi veghease și îi îngrijise.
În mesajul din 10 octombrie, Daniel îi invită pe cei care doresc să o pomenească pe Maria în rugăciune. Își încheie cuvintele adresându-se și oamenilor din afara cercului său apropiat: „Să ne rugăm unii pentru alții chiar dacă nu ne cunoaștem”.