Laura Cosoi spune că zilele cu Nina, a cincea ei fiică, trec repede și îi aduc deopotrivă bucurie și oboseală. Într-un interviu acordat VIVA, publicat pe 30 septembrie 2026, ea vorbește despre primele aproape două luni după naștere, despre întâlnirea cu bebelușul și despre botezul care a reunit familia.
„Sunt fericită, sunt și obosită, iar uneori toate acestea încap în aceeași oră.”
Gesturile mici pe care vrea să le țină minte
Nina a venit într-o casă în care se întâmplau deja multe, povestește Laura. Are patru surori mai mari, Rita, Vera, Lara și Aida, iar mama lor simte uneori că ziua se încheie înainte să apuce să se uite la ceas. Când o ține însă pe Nina la piept, spune că pentru ea se face puțină liniște.
În aceste momente încearcă să rețină cum adoarme fetița, cum își ține mâinile și cum i se schimbă expresia. După ce a trecut prin primele luni ale celorlalte patru fete, știe cât de repede se transformă asemenea detalii. Experiența o ajută, spune ea, să recunoască momentele de care îi va fi dor.
Nașterea Ninei: experiență, temeri și ușurare
Laura spune că a născut-o pe Nina natural. Fetița a avut, potrivit relatării ei, 4.400 de grame și 55 de centimetri. Deși mai născuse de patru ori, întâlnirea nu i s-a părut mai puțin emoționantă. Știa că bebelușul era mare și mărturisește că a avut temeri.
Îl amintește pe medicul Silviu Iștoc, alături de care spune că a putut comunica bine. Pentru ea a contat să se simtă ascultată, să poată pune întrebări și să aibă încredere în omul care o însoțea la naștere. Când a luat-o pe Nina în brațe, a simțit o ușurare imensă. Până atunci îi așteptase venirea și încercase să își imagineze cum va fi; experiența nașterilor anterioare nu i-a diminuat surpriza acelui moment.
Un botez legat de istoria familiei
Laura povestește că slujba botezului Ninei a avut loc în biserica romano-catolică din Baia Sprie. A oficiat-o părintele Attila, care le fusese alături și la botezurile celorlalte fete. Această continuitate a emoționat-o. Își dorește ca Nina să simtă, când va fi mai mare, că familia a primit-o cu iubire.
Din ziua slujbei își amintește mirosul de busuioc, salvie și mentă sălbatică, pe care îl asociază cu pădurea și câmpul. Amintește și muzica unui cvartet al Fundației Culturale Euroart Baia Mare. Interviul nu stabilește data exactă a botezului; acestea sunt detaliile pe care Laura a ales să le păstreze în povestirea ei.
Potrivit Laurei, sărbătoarea a continuat pe un deal, printre case vechi maramureșene. Au fost oameni apropiați, mâncare tradițională, ceterași, dans desculț, apus și foc de tabără. De organizarea acestei părți s-a ocupat Andreea Baniță, despre care Laura spune că le este aproape încă de la nuntă. Mai mult decât decorul zilei, și-ar dori ca fiicele ei să-și amintească felul în care s-au simțit împreună.
Cinci fete, fiecare cu locul ei
Întrebată dacă își imaginase de la început o familie atât de mare, Laura nu descrie un plan făcut dinainte. Vorbește despre cele cinci fiice pe care le crește acum: Rita, Vera, Lara, Aida și Nina. Numărul este ceea ce se observă din afară, spune ea; în familie, fiecare fată are propriul loc.
Laura consideră că venirea fiecărui copil a creat o relație nouă și a schimbat viața familiei. O emoționează casa plină, dar și gândul la anii pe care fetele îi vor avea împreună. În bucuria de a le crește și de a se descoperi unii pe ceilalți găsește răspunsul cel mai apropiat de ceea ce simte față de familia lor.