Larisa Iordache spune că ea și soțul ei, Cristian, își doresc o familie numeroasă, însă mai așteaptă înainte de al doilea copil: au câteva planuri personale și profesionale de împlinit. Fosta gimnastă, mama Amirei, își dorește acum să acorde mai mult timp și propriilor nevoi, după perioada în care i-a oferit corpului răgaz să se refacă după cezariană.
În declarațiile pentru Click, Larisa a explicat ce îi face să mai aștepte, dar și cum ar primi vestea unui alt copil:
„Ne dorim o familie numeroasă, desigur, dar Dumnezeu îți dă atât cât poți duce. Consider că, momentan, trebuie să mai așteptăm puțin. Mai avem câteva planuri pe partea personală și profesională pe care trebuie să le împlinim. Iar când va veni… Doamne ajută! Noi suntem cu brațele deschise și ne vom bucura”.
Timp pentru sine, după recuperarea de la cezariană
Despre propriile nevoi, Larisa a vorbit pornind de la timpul acordat refacerii după naștere: „Sunt într-o perioadă în care vreau să mai slăbesc puțin, pentru că i-am oferit timp corpului meu să se refacă după operația de cezariană și cred că acum a venit momentul să fac și eu ceva în plus”.
Amira a mai crescut, merge la grădiniță și petrece timp și cu bunicii sau cu Cristian, spune mama ei. Ajutorul lor îi permite Larisei să se ocupe și de ea. Își dorește inclusiv momente de relaxare: „Cred că fiecare femeie trebuie să facă acest lucru, pentru că avem nevoie și de timp de recreere”.
Cristian și bunicii o ajută să aibă propriul timp
Dorința de a avea timp și libertate pentru ea exista încă de când devenise mamă. În interviul aceleiași publicații, apărut la 30 septembrie 2026, Larisa povestea că o lăsase pe Amira, de la început, și cu bunicii, fratele ei ori cumnata. Își dorea ca fetița să se simtă bine și în absența sa, alături de oameni în care avea încredere.
Cristian s-a implicat în îngrijirea fiicei încă de la naștere, spunea Larisa. Un exemplu era chiar ziua acelei conversații: ea mersese la un eveniment, iar el se întorsese de la muncă și rămăsese acasă cu Amira. „Am făcut pasa imediat”, povestea despre felul în care se organizaseră. Implicarea lui o făcea să se simtă recunoscătoare.
Larisa descria împărțirea responsabilităților prin relația dintre ei: „Nu suntem la concurență, suntem o familie, întâi de toate, pentru că ne iubim unul pe celălalt”. Pentru ea, orgoliul nu își avea locul în relația lor.
Grădinița se adăugase sprijinului oferit de familie, dar răcelile întrerupeau frecvent mersul acolo. La momentul interviului din septembrie, Larisa spunea că Amira stătea mai mult acasă decât la grădiniță, deși se adaptase bine.
Timpul pentru odihnă conta și după zilele de muncă. Larisa povestea că soțul îi propunea să comande mâncare, în loc să mai gătească ea: „Hai să comandăm, pentru că am muncit toată ziua și trebuie să stăm și noi relaxați”.
Ce a învățat din sport și ce descoperă ca mamă
Despre resursele necesare în maternitate vorbise și la podcastul Pretty Mama, în declarațiile publicate pe pagina acestuia la 27 august 2026. Larisa lega rezistența dobândită în sport de momentele în care, ca mamă, simte că nu mai poate face multe lucruri sau ar vrea să se odihnească. Anii de efort o ajutau să facă față acestor situații.
O altă deprindere păstrată din gimnastică era răbdarea de a învăța treptat. Așa cum exersa un element pas cu pas, încerca acum să înțeleagă lucrurile noi din viața cu fiica ei și să le facă din ce în ce mai bine.
Vorbea deschis și despre epuizare: „În momentul în care sunt epuizată, îmi dau seama că eu mi-am dorit acest copil, mi-am dorit această viață, trebuie să mi-o asum și să merg mai departe, să-mi găsesc resursele necesare încât să pot să fac față”.
În relația cu Amira, își dorea să fie prezentă la experiențele noi ale copilului, fără să îi ofere imaginea unei mame permanent zâmbitoare. Pe măsură ce fiica ei va crește, Larisa își dorește ca aceasta să înțeleagă și oboseala sau supărarea: „Eu îmi doresc să-i arăt copilului meu realitatea. Poate dacă sunt obosită sau supărată. Bine, este încă mică acum să conștientizeze lucrul acesta, însă când va crește, eu vreau să înțeleagă că lumea este așa cum este”.