Gabi Torje spune că, în copilărie, familia sa a fost obligată să părăsească cinci locuințe, pe rând. Când nu au mai primit o altă casă prin primărie, părinții au încercat varianta chiriei. Costul depășea însă posibilitățile lor, iar soluția a fost mutarea în căminul firmei la care lucrau.
Fostul internațional român și-a rememorat copilăria în podcastul „Acasă la Măruță”, în declarații publicate la 5 octombrie 2026. Cătălin Măruță l-a întrebat despre rolul familiei în ceea ce a realizat, iar Torje a vorbit despre educația primită acasă și despre condițiile în care munceau părinții săi.
Cinci locuințe și câte o lună pentru plecare
Măruță a adus în discuție mutările repetate, întrebându-l dacă familia fusese nevoită să plece „din casă în casă” de patru sau cinci ori. Torje a precizat: „Au fost 5 case la rând”.
El leagă aceste plecări de revendicarea caselor naționalizate în care locuiau. Își amintește că aveau la dispoziție o lună pentru a se muta, iar părinții solicitau apoi o altă locuință la primărie:
„Îți dădea o lună termen să te muți. Tu făceai o cerere la primărie, ți se dădea în altă parte. Până când, la un moment dat, nu s-au mai găsit alte case.”
Familia s-a mutat atunci cu chirie. Părinții trebuiau să acopere însă și cheltuielile copiilor pentru școală și sport, iar suma cerută pentru locuință era, după cum spune Torje, „mult prea mare la acel moment pentru a fi susținută de părinți”.
Munca părinților și soluția căminului
Ambii părinți munceau. Tatăl era electrician și pleca frecvent în delegații pe șantiere, de luni până vineri. Mama lucra în casierie și contabilitate și se ocupa de plata salariilor în numerar.
Din acei ani, Torje își amintește geanta mare cu bani cu care mama mergea să plătească angajații. În zilele de salariu, drumurile o duceau în împrejurimile Timișoarei, la Reșița, Lipova și Arad.
Firma la care lucrau părinții avea și un cămin. Aceasta a fost alternativa pe care au ales-o când chiria devenise prea greu de susținut alături de celelalte nevoi ale familiei:
„Și atunci părinții mei au decis, pentru că firma la care lucrau avea și cămin, să ne mutăm la căminul firmei.”
„Știu cum e să trăiești și fără și cu”
Torje spune că familia nu avea o situație financiară foarte bună, dar își descrie copilăria și prin lucrurile pe care părinții reușeau să i le ofere: „Nu ne-au lipsit multe, n-am avut credite, n-am avut nici averi”.
Pentru el, familia este cea mai mare bogăție: oamenii care te cresc și te învață să îți găsești drumul. Felul în care părinții l-au educat îi dă încredere că se poate adapta unor condiții de viață diferite:
„Cred că pot să trăiesc în orice condiții, oricând, pentru că știu cum e să trăiești și fără și cu.”