Dintre copiii din România de 10–16 ani care spun că au fost deranjați sau supărați de ceva întâlnit online în ultimul an, 16% nu au vorbit cu nimeni după cea mai recentă experiență. 39% au discutat cu un prieten de vârsta lor, iar 36% cu un părinte sau îngrijitor, potrivit rezultatelor EU Kids Online 2026.
Experiențele supărătoare sunt frecvente: 36% dintre respondenții români declară că, în ultimul an, au întâlnit online ceva care i-a deranjat sau supărat cel puțin o dată pe lună. Media raportată pentru cele 19 țări participante este de 23%. România înregistrează al doilea cel mai ridicat procent, după Polonia, cu 37%.
În România, procentul cel mai mare apare chiar la copiii de 10 ani: 40% declară asemenea experiențe cel puțin lunar. Ponderea este de 33% la 11–12 ani, 35% la 13–14 ani și 37% la 15–16 ani. Frecvența declarată nu crește constant cu vârsta în eșantionul românesc. Separat, 36% dintre copiii din România spun că se simt în siguranță online, față de 48% în ansamblul studiului.
Cercetarea a inclus 1.063 de copii din România. În total, studiul comparativ EU Kids Online 2026 reunește răspunsurile a 28.465 de copii de 10–16 ani din 19 țări, cu date colectate între aprilie 2025 și aprilie 2026. Comparațiile de mai sus se referă la țările participante.
Cu cine discută după o experiență supărătoare
În ansamblul celor 19 țări, dintre copiii care au avut o experiență supărătoare online în ultimul an, 43% au vorbit cu un prieten după cel mai recent episod, 35% cu un părinte sau îngrijitor, iar 20% cu nimeni. Față de aceste medii, respondenții români au menționat mai rar prietenii și aproape la fel de des părinții.
Diferența dintre fete și băieți apare mai clar în răspunsurile celor care nu au discutat cu nimeni. Dintre băieții români care au trecut printr-o astfel de experiență în ultimul an, 22% spun că nu au vorbit cu nimeni după ultimul episod, față de 11% dintre fete.
Un sfert spun că le este greu să vorbească cu părinții
Dincolo de internet, cercetarea urmărește cât de ușor le este copiilor să discute cu părinții despre lucrurile care îi supără în general. În România, 44% răspund că le este foarte ușor, iar 32% că le este destul de ușor. Pentru 25%, conversația este destul de grea sau foarte grea.
Fetele găsesc mai dificilă această discuție cu părinții: ponderea celor care spun că le este ușor să vorbească este cu 12 puncte procentuale mai mică decât în rândul băieților. În familiile cu statut socioeconomic scăzut, mai puțin de două treimi dintre copiii din România spun că pot discuta ușor cu părinții despre ceea ce îi supără.
Familiaritatea cu telefonul nu asigură competențe critice
Internetul este și un loc în care copiii țin legătura cu prietenii și familia, se distrează și găsesc resurse pentru școală. Sinteza instituțională a cercetării arată însă că deprinderile tehnice și de comunicare sunt mai dezvoltate decât capacitatea de a evalua informațiile, de a înțelege cum este organizat conținutul pe care îl văd și de a crea conținut digital.
În România, numai 24% dintre copii identifică faptul că primul rezultat al unui motor de căutare nu este întotdeauna cea mai bună sursă de informație, față de media de 35% a celor 19 țări. Totodată, 35% știu că oamenii nu primesc neapărat aceleași informații când caută online, comparativ cu media de 45%.
Anca Velicu, cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române și coordonatoarea echipei românești EU Kids Online, explică diferența într-un interviu acordat Edupedu.ro, publicat la 23 septembrie 2026. Copiii din România își supraevaluează competențele digitale, spune ea: încrederea în ceea ce cred că știu depășește rezultatele testării cunoștințelor.
„Prin faptul că folosesc tehnologia digitală, copiii nu devin automat competenți”, spune Anca Velicu.
Expunerea timpurie la dispozitive și folosirea ecranelor tactile îi ajută să deprindă mai ales operațiuni de bază, explică cercetătoarea. Competențele care le permit să transforme oportunitățile online în beneficii cer îndrumare, învățare și reflecție. A ști să folosești o aplicație și a putea judeca informația găsită în ea presupun deprinderi diferite.
În opinia sa, școala are o responsabilitate majoră în formarea competențelor critice. Algoritmii care organizează informațiile urmează o logică economică, iar aceasta se suprapune doar parțial și întâmplător cu adevărul. Învățarea poate avea loc și în familie, atunci când părinții au ei înșiși competențele necesare pentru a-i ghida pe copii.
Accesul la internet nu oferă tuturor aceleași posibilități
Anca Velicu atrage atenția și asupra diferențelor care persistă chiar dacă majoritatea copiilor din România au acces la internet. Contează dispozitivele pe care le au la dispoziție, competențele pe care le dezvoltă și beneficiile pe care reușesc să le obțină. Accesul larg la internet poate ascunde aceste inegalități.
Computerul oferă mai multe posibilități de utilizare decât alte dispozitive, arată cercetătoarea. Ea consideră o problemă faptul că este puțin răspândit printre copiii din România, mai ales în mediile deja dezavantajate, precum cel rural.