Andrei Bănuță le-a spus spectatorilor de la Sala Palatului că a păstrat un loc liber în rândul al doilea, în fața sa, în memoria mamei lui. Pe scenă, cântărețul a vorbit despre vestea pe care și-ar fi dorit să i-o dea: visul lor comun s-a împlinit, iar el are oameni apropiați cu care să împartă reușita.
Artistul și-a pierdut mama în adolescență, după ce aceasta s-a confruntat cu cancerul. La concert, a povestit și o conversație telefonică avută cu verișoara sa. Ea îl încurajase să nu aibă emoții, spunându-i că „până și Dumnezeu a cumpărat bilet la concertul ăsta”. Bănuță a adăugat că simțea și el acest lucru.
„Aș vrea să îi spun că lucrul pe care l-am visat împreună s-a întâmplat. Mă ascultă lumea, mă iubește, am succes sau, cel puțin, așa zice lumea din jurul meu. Și am cu cine să îl împart: cu multă lume în jurul meu, e tata, am familie, am prieteni mulți”, a spus Andrei Bănuță la concert.
Într-o apariție mai veche în podcastul „Salvat de Clopoțel”, cântărețul vorbise despre dorul de mama sa și despre dorința de a mai petrece timp cu ea: „Dacă aș putea să mă întorc, m-aș întoarce la orice moment în care sunt cu mama”.
„NUNTA”, spectacolul inspirat de petrecerile la care a cântat
Concertul „NUNTA” fusese anunțat pentru 9 octombrie 2026, de la ora 20:00, la Sala Palatului din București. Pentru primul său concert de asemenea anvergură, Bănuță își dorise să recreeze atmosfera nunților la care cântase pentru miri.
În invitația adresată publicului, artistul vorbea despre un spectacol alături de trupa sa și de invitați apropiați, cu muzică, dans și bucuria unei petreceri împreună. În program erau anunțate piese precum „Inima mea e locul tău”, „Jur, te voi iubi” și „De la Cer la Pământ”.
Tatăl și prietenii cu care își împarte reușita
Despre oamenii apropiați, cântărețul oferise mai multe detalii într-un interviu pentru VIVA!, publicat la 2 octombrie 2026. După pierderea mamei și a fratelui, el și tatăl său au învățat să se sprijine reciproc. Bănuță observa că durerea trăită împreună poate și să îndepărteze oamenii. Despre ei doi spunea: „Noi am avut noroc, dacă noroc s-ar putea numi”.
„Eu am înțeles cât de important e să-i ofer un umăr pe care să plângă atunci când simte, și el a făcut la fel”, explica artistul. Pentru el, conta mai puțin cât plânge fiecare și mai mult siguranța că are unde să se sprijine când îi este prea greu.
În relația cu tatăl său, Bănuță spune că a simțit și responsabilitatea de a-i face cinste prin parcursul său muzical. Nu ar putea uita locul din care a plecat, fiindcă acolo îl așteaptă el. „Capul în nori și arta sunt datorită mie, picioarele pe pământ sunt datorită lui”, își descria cântărețul relația cu tatăl.
Îi despart 50 de ani, iar artistul, care îi spune „Tătuțu”, recunoaște că au multe opinii diferite despre viață. Apropierea a venit, spune el, când amândoi au înțeles cât de limitat este timpul pe care îl pot petrece împreună. „Alegem să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, fără să încercăm să ne mai modelăm.”
Bănuță vorbea și despre câteva persoane apropiate cărora le cere sfatul când are nevoie de sinceritate și de o perspectivă obiectivă. În fața lor își poate spune gândurile cele mai sincere și își poate arăta vulnerabilitățile. Și-ar dori să construiască prietenii noi, dar recunoștea că timpul nu îi permite să investească în ele.
O parte importantă din motivația sa muzicală rămâne dorința ca tatăl să fie mândru și fericit. După viața grea și pierderile prin care acesta a trecut, Bănuță își dorește să-i poată aduce împliniri: „Cu binele ne învățăm abia acum împreună”. Dorința lui merge mai departe: „Să mă țină Dumnezeu în putere și pe mine, să i-o pot oferi, dar și pe el, ca să o trăiască frumos”.